Am putea discuta la nesfârșit despre somn, importanța acestuia și impactul negativ enorm pe care insuficiența lui o are asupra noastră, dar sper să pot rezuma informațiile de bază în acest articol (și în următorul – Copilul meu (mare) nu doarme), pentru a putea fi ușor de accesat și util părinților.
Cu siguranță voi reveni asupra subiectului, cu detalii de actualitate și conexiunile dintre cele mai des întâlnite patologii psihiatrice (ADHD, autism) și somn.
Ne petrecem o treime din viață dormind (copii, chiar mai mult decât o treime din zi), dar nu oferim destulă importanță acestui proces. Ce se întâmplă cu noi când dormim? Ce înseamnă un somn sănătos? Când este nevoie de un consult de specialitate pentru a investiga o tulburare de somn?
Somnul – ce este fiziologic
Voi insera aici un tabel al orelor de somn necesare pentru fiecare vârstă, pentru a fi ușor de observat. Este important de avut în vedere faptul că nevoia de somn al copilului fluctuează cu activitatea lui pe parcursul zilei, perioadele de achiziție, starea fizică.
| Vârsta | Ore totale |
|---|---|
| 3 – 12 luni | 14 – 15 |
| 1 – 3 ani | 12 – 14 |
| 3 – 6 ani | 11 – 13 |
| 6 – 12 ani | 10 – 11 |
| 12 – 18 ani | 8,5 – 9,5 |
Nou născutul (naștere – 3 luni)
Nou-născutul își petrece cea mai mare parte din zi dormind. Este un stadiu natural, fiziologic al zilei. Nu există un tipar bine stabilit de somn în primele săptămâni de viață. De obicei, majoritatea nou-născuților dorm între 10 și 18 ore pe zi (cu mențiunea că durata somnului cumulată pe 24 de ore poate fi mai mare în cazul prematurilor). Acest timp total de somn este împărțit în multe perioade scurte de somn în decursul celor 24 de ore, fără nicio diferențiere între zi și noapte. Unul dintre motivele acestor episoade de somn scurt, nediferențiat înte zi și noapte este faptul că ritmul ciarcadian nu s-a stabilit încă la această vârstă. (Sleep and Sleep Disorders in Children and Adolescents Lisa J. Meltzer, PhDa, Jodi A. Mindell, PhDb).
Important de menționat pentru proaspeții părinți este că acest program de somn polifazic (perioade de somn multiple) este adecvat vârstei și perfect normal.
3 luni- 12 luni
Studiile arată că în primele 12 luni de viață, trezirile nocturne sunt normale și servesc scopului de a alerta părinții asupra nevoii de confort și hrănire. (Cry It Out: What Is It and Is It Appropriate? Judy A. Beal)
Tiparele de somn și ritmul circadian încep să se consolideze cu vârsta de 3 luni atunci când cei mici încep să doarmă mai puțin pe timpul zilei și mai mult pe timpul nopții. Copiii de această vârstă dorm de obicei aproximativ 10 până la 12 ore noaptea și până la 3 sau 4 ore în timpul zilei (împărțite în două sau trei somnuri). La aproximativ 6 luni, 90% dintre copii au doar două somnuri în timpul zilei (noaptea somnul prelungindu-se progresiv). Aici este important de menționat că debutul fiecărei etape de dezvoltare (de exemplu, mersul în patru labe sau mersul în picioare) poate produce o perturbare a somnului (uneori de câteva nopți până la săptămâni înainte și după achiziție).
Toți copiii se trezesc pentru perioade scurte în timpul nopții, dar mulți copii sunt capabili să readoarmă independent de prezența părintelui. Părinții ar trebui încurajați de la o vârstă fragedă să-și pună bebelușii în pat somnoroși, dar încă treji, pentru ca cei mici să învețe cum să adoarmă în mod independent. În schimb, sugarii care sunt alăptați sau legănați au șanse mai mari de a dezvolta insomnie comportamentală de tip asociere somn-debut.
3 ani- 6 ani (preșcolari)
Cantitatea de somn la copiii de vârstă preșcolară scade, mai ales ca urmare a renunțării la somnul de zi. Până la vârsta de 5 ani, 75% dintre copii au renunțat la somnul din timpul zilei și dorm un total de 11 până la 12 ore noaptea. Pe măsură ce copiii dezvoltă limbajul, raționamentul cognitiv și imaginația, ei pot dezvolta și dificultăți la inițierea somnului.
Vorbim la această vârstă de „perioada magică”, în care cel mic amestecă și confundă adesea realitatea și fantezia. Din acest motiv, mulți copii dezvoltă temeri de întuneric și de monștri, ducând, de asemenea, la rezistența la culcare și o creștere a coșmarurilor. Spre deosebire de credința populară că copiii mici depășesc dificultățile de somn, cercetările au descoperit că problemele de somn la preșcolari pot deveni cronice.
Somnul perturbat – o problemă a copilului sau a părintelui?
Părinții caută soluții minune începând cu 3-4 luni de viață ale copilului pentru a-i îmbunătăți somnul. Dacă copilul nu doarme bine, are somnuri scurte pe perioada zilei și are multe treziri pe parcursul nopții, nici părintele nu doarme bine. Astfel, apare nevoia de a accelera procesul și de a prelungi somnul copilului pe perioada nopții.
De multe ori, părinții caută informații pe internet și se pot lăsa ușor păcăliți de persoane care oferă (contra cost) informații, planuri, soluții (uneori periculoase) pentru îmbunătățirea somnului copilului. Alții cad în capcana rutinelor pe care le-au dezvoltat și susținut ei înșiși pentru a „dormi copilul măcar o ora”, ei susținând că „doar așa doarme”, „dacă nu facem așa, nu doarme niciodată”. Dintre metodele „indispensabile” putem aminti condusul neîncetat al mașinii (copilul adoarme ușor în scaunul de mașină), legănatul pe picioare (am văzut cazuri de copil de 7 ani adormit astfel), legănatul pe brațe, plimbări cu căruciorul etc..
Este ușor de înțeles de ce mulți părinți cad în aceste capcane: sunt disperați să găsească o metoda prin care copilul lor să se poată odihni, să îi aline suferința, să îl ajute. Problema este că aceste metode sunt temporare, nu sunt sustenabile sau produc mai mult rău pe termen lung. Vorbim aici de asocierea între debutul somnului și intervenția exterioară (insomnie comportamentală). Țelul spre care tindem cu toții (copil sau adult) este să adormim ușor (latența somnului să fie scurtă), singuri, fără ajutorul unui alt factor extern și să dormim întreaga perioadă a nopții. Aceste aspecte trebuie luate în considerare atunci când dorim să îmbunătățim somnul copilului nostru.
Există soluții pentru un somn mai bun
Atunci când părintele observă că somnul copilului nu este suficient sau este de proastă calitate, este nevoie să se adreseze medicului (medicul de familie sau pediatrul). Din păcate, întrebările adresate în timpul controalelor de rutină din cabinetele medicilor de familie sau ale pediatrilor nu sunt suficiente pentru a determina problema sau cauza acesteia. Întrebările sunt adesea superficiale, de tipul: „copilul doarme bine?”, „cât timp doarme?”, „plânge noaptea?”. La astfel de întrebări, majoritatea părinților vor răspunde că nu, copilul nu doarme bine sau destul.
Din acest motiv, este bine ca părintele să fie pregătit cu informații suplimentare, documentate anterior. Spre exemplu, ar fi util să se țină un jurnal de somn, în care să fie notate orele de somn și de trezire din ultima săptămână, menționând cât a stat copilul treaz, ce a făcut în timpul trezirii și cum a adormit înapoi. De asemenea, dacă cel mic are comportamente ciudate în timpul nopții (agitație, plâns, vorbit, mers, sforăit), ar fi util un video în care să fie surprins acest comportament.
Dacă medicul de familie sau pediatrul consideră că este nevoie de investigații suplimentare, părintelui îi va fi recomandat un consult din partea unui medic specializat pe tulburări de somn. Acesta este în măsură să evalueze mult mai amănunțit comportamentul copilului, să identifice problema și să recomande soluții.
Întrebările cele mai importante din cadrul consultului de specialitate vor fi legate de istoricul somnului:
- Se va discuta despre simptomul principal (debut, durată, frecvență, severitate)
- Simptome nocturne asociate (sforăit, bruxism, mișcări dese ale picioarelor, mâncat, vorbit, plâns, urinat etc.)
- Treziri nocturne (frecvența, durata, activitatea din timpul perioadei în care copilul este treaz, ora sau momentul nopții în care copilul se trezește)
- Comportamentul din timpul zilei (somnoros, ușor iritabil, dificultăți de concentrare etc.)
- Igiena somnului (ora de culcare, latența adormirii, rutina de seară, ora de trezire, cu cine adoarme/doarme)
- Nevoia de administrare a unor medicamente/siropuri/substanțe pentru a induce adormirea
(Approach to and Evaluation of Sleep Disorders, Anita Valanju Shelgikar, MD; Ronald Chervin, MD, MS, FAASM, FAAN)
Există posibilitatea nevoii unor investigații suplimentare, în funcție de simptomele descrise și de severitatea acestora. Aici putem vorbi despre consult ORL, gastrointestinal, psihiatric, poligrafic sau polisomnografic. Din istoricul somnului și rezultatele investigațiilor suplimentare, medicul va stabili un diagnostic și un plan de tratament. De cele mai multe ori, este nevoie doar de schimbări ale igienei somnului pentru a se observa o îmbunătățire. În alte situații, există nevoia unui tratament medicamentos.
Tratament
Igiena somnului
Este foarte important ca părintele să înțeleagă ce este normal și fiziologic referitor la somnul copilului, dar și că nevoile copilului se pot schimba în funcție de zi, de activitatea acelei zile, de vârsta copilului, de etapa de dezvoltare etc..
Modele de somn sănătoase pot fi stabilite de către părinte și problemele de somn pot fi prevenite prin „igiena somnului”. Somnul de bună calitate, în special somnul nocturn, încurajează vigilența în timpul zilei. Rutinele sunt critice pentru o igienă bună a somnului, în special programe de somn consistente și rutine pre-somn. Rutinele aduc beneficii copiilor mici, oferindu-le un sentiment de predictibilitate și securitate.
În cazul copilului mic sunt populare rutinele de tip „sleep training” (antrenament al somnului). Aceste tehnici au fost puternic popularizate începând cu anii 1960, prin tehnica Ferber. Mai apoi, tehnica „cry it out” (prin care ignori plânsul copilului gradual sau complet) a devenit populară, oferindu-le părintelui reasigurarea că este în regulă să ignori plânsul copilului, pentru că este în beneficiul acestuia pe termen lung. Unele studii actuale infirmă ideile promovate în trecut care susțineau că aceste tehnici sunt în beneficiul copilului și nu au niciun impact negativ asupra dezvoltării lor ulterioare.
Tehnicile de ghidaj al somnului mai noi încurajează nevoia de atașament al copilului și sunt considerate „mai blânde”(Babies and sleep: a matter of choice Dr Pamela Douglas). Datorită multitudinii de informații accesibile astăzi, părinților le este foarte greu să aleagă o metodă de îmbunătățire a somnului copilului, din acest motiv cred că este necesar să se documenteze și să colaboreze cu medicul specializat înainte de a lua o decizie.
Melatonina
Una dintre metodele farmacologice utilizate mondial pentru îmbunătățirea inițierii somnului este melatonina. Melatonina este un hormon produs de către glanda pineală și ajută la stabilirea ciclului circadian. Melatonina este utilizată pe termen scurt pentru a îmbunătățirea somnului la copiii cu tulburări de somn, în special la cei cu TSA comorbid și tulburări de neurodezvolatare. Copiii cu debut întârziat al somnului cronic și adolescenții pot beneficia mai puțin de efectele melatoninei, iar alte rezultate sunt studiate inadecvat. Efectele adverse sunt foarte rare și adesea implică o stare de oboseală a doua zi după administrare.
Concluzii
Părinții trebuie să fie informați de faptul că problemele de somn sunt frecvente la copiii sub vârsta de 5 ani și au fost asociate cu un comportament modificat a doua zi, performanțe școlare mai slabe și obezitate, pe lângă efectele secundare negative asupra familiei. Dacă problemele de somn ale copilului sunt persistente, cresc în intensitate și apar simptome asociate, este necesar consultul din partea unui medic specializat, evitându-se „soluțiile minune” oferite de surse neoficiale de pe internet, bunici, vecini care pot avea efecte negative pe termen lung.