Definiție
Pentru a începe acest articol, aș vrea să ofer câteva exemple de propoziții pe care un abuzator (prin gaslighting) ar putea să le spună victimei sale:
- Ești nebun(ă).
- Nu fi atât de sensibil(ă).
- Nu fi paranoic(ă).
- Eu doar glumeam!
- Toate sunt în mintea ta.
- Ce zici tu nu are sens.
- Îți imaginezi lucruri.
- Tu reacționezi exagerat, nu eu.
- Nu fi atât de agitat(ă).
- Asta nu s-a întâmplat niciodată.
- Nu ar fi altfel nicăieri altundeva.
- Sunt îngrijorat(ă) pentru tine, cred ca nu ești bine psihic. ( preluat din articolul TURNING UP THE LIGHTS ON GASLIGHTING – Kate Abramson)
Cred că un astfel de discurs și o astfel de atitudine rezumă foarte bine ceea ce înseamnă termenul gaslighting, mai precis o formă de abuz emoțional care implică un mod variat de manipulări utilizate de către abuzator pentru a submina realitatea și stabilitatea mentală a unei persoane vizate (victimei).
Abuzul emoțional este o formă de abuz psihologic care include manipularea vădită și ascunsă, maltratarea verbală, intimidarea, critica și refuzul de a fi mulțumit. Abuzul emoțional poate avea ca scop subjugarea psihologică, controlul sau vătămarea unei alte persoane prin metode precum agresarea, negarea și/sau minimalizarea. Acest lucru erodează sentimentul personal de identitate al individului, încrederea în sine și valoare de sine. Agresorul care folosește aceste tipuri de tactici le poate deghiza în sfaturi sau îndrumare, dar mustrarea și deprecierea constantă duc la pierderea valorii personale, lăsând victimele cu probleme emoționale și psihologice profunde, invizibile și de lungă durată. psihologice și psihologice durabile (Glaser, 2002).
Efectele tacticilor și comportamentelor de gashlighting determină confuzie, creșterea îndoielii de sine, scăderea stimei de sine, anxietate, depresie, nevoia de retragere din cercul de prieteni și societate și chiar poate provoca episoade psihotice. Deși de calitate anecdotică, cercetările existente indică unele trăsaturi de personalitate precum intoleranța la incertitudine, sensibilitatea ridicată la procesarea senzorială și neuroticismul ce pot fi trăsături care îi fac pe indivizi vulnerabili la gaslighting.
Origini
Termenul „gaslighting” provine din filmul „Gaslight”, în care Gregory (personajul principal) încearcă în mod deliberat să o facă pe soția sa, Paula, ”să-și piardă mințile” manipulându-i pe ea, prietenii ei și mediul ei fizic. Scopul lui Gregory este ca Paula să fie spitalizată pentru o tulburare psihică, astfel încât să poată avea acces la bijuteriile ei.
Unul dintre exemplele de abuz psihologic evidențiate în film este când Gregory își pune propriul ceas în poșeta ei când ea nu este atentă, o acuză că l-a furat și apoi „descoperă” ceasul din poșetă în timp ce ea se află în compania unor prieteni pe care, fără ca Paula să știe, i-a avertizat că Paula este instabilă. Acest ultim incident nu numai că o supără și o derutează pe Paula, dar este construit de Gregory pentru a fi public, astfel încât să le ofere prietenilor ei „dovezi” aparente că își pierde mințile. De asemenea, contribuie la creșterea nevoii de izolare al Paulei. (TURNING UP THE LIGHTS ON GASLIGHTING, Kate Abramson)
Unde se poate întâlni acest fenomen?
Deși inițial a fost observat în cadrul relațiilor romantice, atât în cadrul căsniciilor, dar și în afara acestora, astăzi, gaslighting este un termen din ce în ce mai folosit pentru a descrie strategiile de manipulare psihologică ale persoanelor abuzive atât în politică cât și în relațiile interpersonale. (The Sociology of Gaslighting, Paige L. Sweeta)
O a doua ediție a celei mai bine vândute cărți din 2007 a lui Robin Stern, ”The Gaslight Effect” a fost lansată în 2018, iar noua versiune ia în considerare modul în care manipularea psihologică domină epoca politică „post-adevăr”. Ariel Leve de la The Guardian a scris un articol în 2017 intitulat „Trump is gaslighting America”. Psihoterapeutul Stephanie Sarkis, a cărei populară carte ”Gaslighting” a apărut în 2018, face un argument similar. În 2015, gaslighting a devenit infracțiune penală privind violența domestică din Regatul Unit, iar peste 300 de persoane au fost acuzate de această infracțiune (Mikhailova 2018).
Citește și „Ce este sănătatea mintală?”
În mod curent, o persoană se poate întâlni adesea cu un astfel de comportament.
Aș putea da ca exemplu o femeie tânără care lucrează într-un birou împreună cu alți bărbați. La un moment dat, unul dintre colegii ei, mai în vârstă decât ea, face un gest total neașteptat și o atinge în mod nepotrivit. Tânăra povestește șefului ei ce s-a întâmplat, iar acesta îi răspunde: ”sigur ți s-a părut!”, ”îl cunosc de mult timp, nu ar fi în stare de așa ceva”, ”a fost doar în mintea ta”.
Un alt exemplu ar fi un cuplu nou constituit care au decis să se mute împreună. După un timp, bărbatul sugerează că ar fi mai bine să gestioneze el banii în casă, pentru că este mai logic și mai ușor de plătit toate cheltuielile, oricum comune. Astfel, femeia îi dă tot venitul și nu are acces la banii săi decât prin intermediul bărbatului. Mai apoi, acesta îi spune că familia o influențează negativ, că nu vor să o vadă fericită și vor să îi despartă, așa că ar fi mai bine, pentru ei, să rupă legătura cu familia. Același lucru se va întâmpla cu prietenii, colegii, vecinii. Femeia trăiește izolată, total dependentă de bărbat, pierzându-și treptat puterea de a decide pentru propria persoană. Dacă își confruntă abuzatorul, acesta îi va spune că ”este nerecunoscătoare”, ”este obosită”, ”i se pare”, ”tot ce face, face pentru binele ei”.
Gaslighting, inegalitatea dintre sexe și misoginismul
Studiile arată că mare parte din abuzurile de tip gaslighting se petrec în cadrul cuplului unde abuzatorul este bărbatul și victima este femeia. Bineînțeles că sunt întâlnite destule cazuri în care rolurile sunt inversate.
De ce este mai ”ușor” ca o femeie să pice în postura de victimă? Pentru că abuzul de tip gaslighting face ca victima să pară ”exagerată”, ”nebună”, ”scăpată de sub control”, ”irațională” adică exact cum societatea tinde să descrie femeia în comparație cu bărbatul. Dacă bărbatul este văzut ca fiind ”puternic”, femeia este ”slabă”, unde bărbatul este ”rațional”, femeia este ”irațională”. Să ne amintim că abia recent în istorie femeii i s-a permis să voteze sau să aibă drepturi măcar aparent egale cu cele ale bărbatului.
De ce îi este mai ”ușor” bărbatului să preia rolul de abuzator? Pentru că în multe societăți, bărbatului îi este atribuit rolul de coordonator și cap al familiei, cu putere de decizie absolută asupra membrilor familiei (soție, copii chiar și părinți, socri sau frați). Bărbatul care nu știe să ”își țină familia sub control” este considerat slab, laș. Așadar, rolul de abuzator îi este oarecum așteptat.
Strategii de ieșire dintr-o situație/relație abuzivă
Reia legătura pierdută cu familia și prietenii
În caz că abuzatorul a creat ideea că familia și prietenii nu te înțeleg, îți doresc rău, te manipulează, te invidiază și că ar fi mai bine să îi excluzi din viața ta, acum este momentul să încerci să îi contactezi și să le ceri ajutorul. Nu vei putea ieși singur(ă) din această situație, ai nevoie de susținere și ajutor. Familia și prietenii îți pot aminti de persoana care erai înainte de această relație și că nu este vina ta că ai ajuns într-un punct dificil.
Redobândește-ți independența financiară
Dacă pe parcursul relației ai început să depinzi financiar de cealaltă persoană (abuzator), este timpul să îți redobândești independența. Dacă nu lucrezi, începe să cauți moduri de a te susține, posturi temporare sau cu timp-parțial. Important este să înțelegi că te poți descurca singur(ă), că nu este normal să îți controleze altcineva viața.
Caută ajutor specializat – evaluare psihiatrică și psihoterapie
În cazul în care abuzul a fost extins, pe o durată de mai mulți ani, victima ar putea fi cu adevărat confuză și să îi fie greu să își găsească drumul și să înțeleagă care sunt următorii pași. Ar putea exista chiar posibilitatea de apariție a anxietății sau a unei tulburări depresive, astfel ar putea beneficia de o evaluare psihiatrică.
Psihoterapia ar fi utilă în cazurile victimelor abuzului emoțional, pentru a putea să discute despre temerile legate de viitor, să își îmbunătățească stima de sine, să își stabilească și implementeze țeluri.
Ține un jurnal
Deși ar putea părea banal, un jurnal este util în a documenta emoțiile, gândurile, dar și conversațiile sau situațiile în care victima este confuză sau în care simte că a avut dreptate, deși i se spune altceva. E util să îți eliberezi emoțiile și gândurile scriindu-le, dar este de asemenea util să te întorci la o anumita situație pe care ai documentat-o și să o citești cu alți ochi.